ACRILICE

Comercializarea culorilor acrilice a inceput in anii 1950. Acestea erau culori pe baza de alcool mineral numite Magna, produse de Bocour Artist Colors. Culorile acrilice pe baza de apa au fost vandute ulterior ca vopsele “latex” pentru casa, desi dispersia in acrilic nu foloseste latex derivat din arborele de cauciuc. Vopselele latex pentru interior sunt in general o combinatie intre liant (uneori acrilic, vinil, pva, s.a.), material de umplutura, pigment si apa. Cele de exterior pot fi si un amestec copolimeric, dar cele mai bune vopsele de exterior pe baza de apa sunt 100% acrilice. La scurt timp dupa ce lianturile acrilice pe baza de apa au fost introduse ca vopsele pentru casa, atat artistii (printre primii fiind artistii in pictura murala mexicani) cat si companiile au inceput sa studieze potentialul lor. Comercializarea culorilor special dedicate artistilor solubile in apa a inceput in anii 1960.

Vopselele acrilice pot fi folosite atat pentru a obtine un final lucios cat si pentru a obtine unul mat. Ca si in cazul vopselelor de ulei, cantitatea de pigment si dimensiunea particulelor pot schimba gradul de luciu al lucrarii. Se pot adauga agenti pentru pierderea luciului. De asemenea, pentru a modifica nivelul de stralucire al lucrarii se pot folosi si vernisuri.

In general, vopseaua acrilica nu mai poate fi indepartata odata uscata. Nu se poate dizolva nici cu apa si nici cu solventi slabi, desi alcoolul izopropilic poate indeparta o parte dintr-un strat proaspat de culoare. Toluenul sau acetona pot indeparta stratul de culoare, dar nu prea bine pata de culoare si nu sunt selective. Folosirea unui solvent va duce la inlaturarea tuturor straturilor de culoare, gesso acrilic, etc.

Pentru prepararea panzei pentru pictura se recomanda numai folosirea unui gesso acrilic special pentru pictura. Culorile acrilice nu formeaza un strat de vopsea stabil daca au fost diluate prea mult cu apa. Totusi, se poate reduce vascozitatea folosind medium-urile speciale.